Proiect

Tehnologii de cooperare în rețea

Numim tehnologie de cooperare modul cum este organizată funcționarea în comun a calculatoarelor și programelor din rețea.

În tehnologia client-server o resursă comună, de exemplu, imprimanta color sau discul de mare capacitate, este gestionată de un calculator dedicat, denumit server. Calculatorul care dorește să aibă acces la aceste resurse se numește client.

Programul în curs de execuție care oferă servicii se numește program server, iar programele care apelează la aceste servicii se numesc programe client.

De exemplu, un program server ce gestionează o bază de date execută următoarele funcții:

• asigură protecția și securitatea datelor;
• oferă utilizatorului o interfață simplă și comodă;
• verifică și editează datele introduse de utilizator;
• adresează cereri programului server;
• afișează informațiile primite din baza de date.

Topologia și arhitectura rețelelor

Numim topologie a rețelei configurația geometrică a legăturilor între calculatoare.

Topologiile concrete ale rețelelor actuale sunt formate prin utilizarea structurilor de bază: stea, inel, magistrală, distribuită etc.

În cazul topologiei stea legătura între două calculatore Ci, Cj ale rețelei are loc prin intermediul calculatorului central C1. Din acest motiv, calculatorul C1, denumit calculator principal, are rol important în funcționarea rețelei, efectuând dispecerizarea pachetelor de date.(fig. a) ).

fig. a)

În topologia inel legăturile între calculatoare formează o buclă închisă.(fig. b) ).

fig. b)

În topologia magistrală există un singur canal de comunicație la care sunt conectate toate calculatoarele.(fig. c) ).

fig. c)

În topologiile distribuite între fiecare pereche de calculatoare există mai multe căi de transmisie a datelor.(fig. d) ).

fig. d)

Setul de reguli pentru gestionarea schimbului de date într-o rețea este numit protocol de comunicație sau, pur și simplu, protocol.

Rețeaua Internet

Rețeaua globală Internet se bazează pe topologie distribuită și include calculatoare separate, subrețele locale, regional sau globale.(fig. 7.5.).

fig. 7.5.

Cantitatea de informație

Reprezentarea și transmiterea informației

Obiectul material folosit pentru păstrarea, transmiterea sau prelucrarea informaţiei se numeşte purtător de informaţie.

Deosebim purtători statici şi purtători dinamici de informaţie.

Purtătorii statici

Purtătorii statici  se utilizează pentru păstrarea informaţiei  pentru transmiterea în timp. Informaţia înregistrată pe un purtător static poate fi cictită în scopul prelucrării  sau utilizării  ulterioare .Primii purtători statici au fost pietrele, lutul ars ,papirusul. Un alt purtător static îl constitue hărtia .Mesajele înregistrate pe hîrtie sub formă de manuscrise ,desene sau texte tipărite pot fi păstrate un timp foarte îndelungat.În calculatoare  ca purtători statici se utilizează :

1.Hîrtia pentru imprimantele mecanice,cu get de cerneală ,laser etc.;

2.Straturile active ale benzilor ,discurilor magnetice;

3.Mediile reflectoare ale discurilor optice etc.

4. Dispozitive electronice destinate memorarii datelor .

Purtătorii dinamici

Purtătorii dinamici  sînt purtători ce transmit informaţia în spaţiu.

În calitate de purtători dinamici tehnica actuală foloseşte:

1.Unde acustice în gaze sau lichide;

2.  Tensiuni şi curenţi electrici;

3. Unde electromagnetice etc.

Se numeşte semnal variaţia mărimii fizice ce asigură transmiterea mesajelor. Caracteristica semnalului folosităpentru reprezentarea mesajelor se numeşte parametrul informaţional al semnalului.

În calculatoarele electronice în calitate de purtător de informaţie se foloseşte de obicei curent electric, tensiunea sau intensitatea curentului fiind parametrii informaţionali ai semnalului.

                                  Parametri informaţionali ai undelor electromagnetice:

                                                     a ) amplitudinea; b) frecvenţa

Sistemul de transmisie a informaţiei

Destinația componentelor sistemului de transmisie a informației:

  codificatorul – transformă mesajele emise de sursă în cuvinte binare;

  modulatorul – transformă semnalele discrete ce reprezintă cuvintele binare în semnalele continue;

  mediul fizic – reprezintă conductorii, fibrele optice, eterul etc. prin care se propagă semnalele continue;

  demodulatorul – transformă semnalele continue în semnale discrete;

  decodificatorul – transformă cuvintele binare în mesaje.

   

Elev:Victor Plamadeala

Profesor:Nicolaie Roabiș